ABȚIGUIRE

Print Friendly, PDF & Email

ABȚIGUÍRE, abțiguiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) abțigui. – V. abțigui.
ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec.
ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec. – abțiguíre s. f.; abțiguit, adj.
ABȚIGUÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
abțiguí vb. (sil. -gu-i), ind. prez. 1 sg. 3 pl. abțiguiésc

« Înapoi la dicționar